Vermii pt. pescuit („viermusii”) sunt de fapt larve de muste, iar aspectul si marimea lor difera in functie de specia de musca
Inainte de a fi comercializate in mag. pt. pescari, procurarea lor se facea in felul urmator:
-- toate localitatile cu mari abatoare aveau si sectii de prelucrare a subproduselor, respectiv sectii de producere a
fainurilor animale + clei de oase (acum inlocuite de incineratoare).
-- tehnologia de producere este simpla si era aplicata la scara mare de angajatii acestor sectii, care si vindeau
viermusii pescarilor (20 lei/borcan de 300 ml; inainte de 1989). Au fost scosi din competitie fie prin desfiintarea
acestor sectii (ele mai pot exista in orasele mici) fie prin vanzarea viermusilor in mag. pt. pescari.
-- cei care stau la curte (dar mai ales admin. de balti) isi pot produce singuri viermusii astfel:
DOTARE + MATERIALE:
cadita de plastic; plasa de sarma cu ochiuri de 10/10 sau 5/5 mm; rumegus de lemn (faina de oase sau malai); oase cu
resturi de carne, resturi de carne cruda (procurabile de la abatoare sau incineratoare) sau peşte (acesta are
dezavantajul ca are miros puternic).
TEHNOLOGIA:
1 – in cadita se asterne un strat de 5-10 cm de rumegus fin (faina de oase sau malai)
2 – deasupra se pune plasa de sarma pe care se pun oasele + carnea (sau pestii spintecati in mai multe locuri),
intr-un strat de 10-15 cm.
3 – „instalatia” se posteaza la loc cu lumina, calduros (langa un perete cu orientare sudica), bine aerisit, ferit de
insolatie directa, ploaie si furnici !!
4 – mustele (de preferat cele cu abdomen păros sau verde-albastrui cu luciu metalic) vor depune ouale din care
dupa 3-6 zile (functie de specie si temperatura) se vor dezvolta larvele care se hranesc cu resturile de carne.
5 – larvele sunt „lucifuge” (fug de lumina), adica vor patrunde in carne, iar dupa dezvoltarea complecta vor migra la
intuneric, in stratul de rumegus (faina de oase sau malai) din cadita.
6 – de aici se scot periodic (inainte de a se transforma in pupe) impreuna cu substratul si se separa printr-un
dispozitiv simplu: un vas cu pereti relativ inalti (10-15 cm) si putin rumegus cernut pe fund (3-5 cm, functie de
cantitatea de viermusi), peste care se pune o sita cu pereti laterali si cu ochiuri de 3/3 sau 4/4 mm (functie de
marimea viermusilor). În sita se pune substratul + viermusii din prima instalatie si se pune la lumina intensa (soare).
Viermii vor trece rapid prin sita, la intuneric, in vasul de sub sita (atentie sa nu se supraâncalzeasca) !!
7 – pentru o „curatare” avansata procedeul anterior se poate repeta.
8 – rumegusul + larvele impupate se recicleaza in prima instalatie.
9 – viermusii obtinuti + rumegus cernut se depoziteaza in vase de plastic cu capac perforat (sau tifon des in dublu
strat) intr-un frigider la 4-7 grade, unde pot fi pastrati 1-2 sau 3 luni, in stare de amortire.
9 – daca s-a lucrat corect si curat, vermusii obtinuti sunt practic lipsiti de miros; scosi din frigider se dezmortesc
si devin activi.
10 – certitudinea ca instalatia de la pct. 3 este bine postată si intretinuta (indepartarea periodica a
resturilor neconsumabile de catre viermusi) deriva din faptul ca nu apare procesul de putrefactie a resturilor de carne,
acestea fiind consumate integral de viermusi (raport optim intre nr. viermusi/carne disponibila); deci nu apare mirosul
caracteristic de putrefactie.
-- NU RECOMAND colectarea viermusilor din hoituri, deoarece contin bacterii de putrefactie care pot cauza infectii
severe !!!!
